Stand2Still

Vai de mine. Ma transform intr-o fetita. Deci de ieri ascult Rihanna, da, da, Rihanna, imi place mie melodia ei cu Justin. And that should suck, doar ca nu suck, pentru ca it happens. Dar o ascult la casti hatz, ce afacere am facut, o ascult la casti si o cant numai cand sunt singura in casa, gandindu-ma la cum sun eu oare si exersandu-mi trilulile, ca eu cant din suflet, nu degeaba. Adica vreau sa zic ca eu cand sunt singura acasa, ma transform in Rihanna wannabe. Si ma gandesc ca e patetic, da’ vine refrenu’ fix cand ma gandesc mai intens si atunci uit ca sunt patetica si ma apuc iar de cantat. Si m-am uitat in lista mea de melodii, cautand altceva, care e de ascultat, numa’ ca clicku’ s-a dus tot pe Rihanna, caci je, cand fac o fixatie, o fac cu simt de raspundere. Acum ca am marturisit, ar trebui sa ma simt mai bine nu, I’ve come clean, asa ca sunt libera sa imi asum ce ascult.

Later edit: Ziua, toata ziua ma gandesc sa nu ma mai gandesc. Si cu cat ma gandesc mai tare sa nu ma gandesc, cu atat ma gandesc si mai mult la ceea ce nu vreau sa ma gandesc. Si daca ziua ma pot gandi, ei bine noaptea, noaptea e doar a lui. si imi place mie mereu sa zic (tot de la o melodie de pustoaice vine) I’m missing  like candy. Nu mi-a fost niciodata dor de vreo bomboana sau vreo acadea, dar suna dragut, iepureste asa, candy? Te prinde parca, parca..nu?