Stand2Still

Ma uitam astazi pe niste poze ale unei foste colege de camin. Doamne, styleless femeie. Mi-aduc aminte de cand imparteam camera de camin ca ma oripila de fiecare data cand iesea sau intra pe usa. Era slaba bat, cu niste dinti grebla style, iar la fata semana cu vulturul ala prost din desene animate, care nu vroia sa zboare si zicea mereu “Oh, no, no, no , no”. Si dormea colega Anca, caci asa o chema, cu ochii intredeschisi si cu mainile pe piept, de daca intram mai pe noapte, mai pe praf in casa, imi rupea filmul brutal si imi dadea cu Chucky la imagine.

De multe ori, ma enerva atat de rau, incat ii dadeam sfaturi. Si am sfatuit-o sa isi coafeze parul spre exterior si sa isi ia niste pantaloni negri mulati, ca la picioarele ei de model, eu numai asta as purta. De atunci s-a terminat, colega Anca a capatat incerdere in ea si a inceput sa cumpere cate chiciuri (kitsch, i know, but sounds way better than that stuff looked), cate margelute cusute cu matase lucioasa portocalie, cate broderii, cate bluzite flower power in degrade si, cel mai oripilant item: vestutza! Doamne, cand isi punea vestutza ei scurta, cu tzinte pe margini, care era de fapt un fel de ilic customizat, afisa aerul mandru al APV-istului (armata pe viata) decorat. Era lirica colega Anca (aliteratie). Era lirica de imi venea sa ii fut una cand punea muzica. Avea calculatorasul ei pe care nu instala nimic niciodata de teama virusilor (u know the type). La calculatorul ei puteai sa joci solitaire si sa asculti muzica. Cenaclul Flacara, Tatiana Stepa – Si totusi exista iubire puteai sa asculti intruna, daca nu ii futeai una, evident, ca daca ii, ea nu mai, pana a doua zi cand trebuia sa ii din nou.

Avea si un iubit colega. Numele nu era relevant. Relevant e faptul ca desi avea peste 30 de ani, el venea la noi daca vroia sa hmmm, draga nene, bulu bulu cu colega. Atunci eu si Ada (the good colleague) trebuia sa o piscam din camera, pana cand termina baiatu cu colega sa uareva they were doin’. O piscam oricum, caci impreuna erau dincolo de dincolo. Caci el, era poletzist, si cum nu se mai nascusera poletzisti pana la el, trebuia sa imi explice mie (mereu am fatza de bun ascultator, dar nu-s, sa mor eu) cum EL, nu este oprit niciodata de Politie cand conduce Solenza lui cu fabuloasa viteza de uneori chiar si 80 km/h. Iar ea se uita ca cea mai gasca oaie la el, clipind ondulat si zambind grblos si oftand nu stiu cum, ca nu sunt epitete care sa ii descrie fata. Niciodata nu ma gandeam la grotesc in ipostaze tandre, da’ omu’ cat traieste invata.

Ce vreau eu sa comunic este ca colega Anca este acum implicata, ajunsu-mi-a pe la urechi, in diverse proiecte de PR si advertising. Am si vazut-o de curand, pare the fuckin’ same Tatiana Stepa’s fan. Asa ca natiune, iata-ti PR-istii de astazi…si maine.

Vai de mine. Ma transform intr-o fetita. Deci de ieri ascult Rihanna, da, da, Rihanna, imi place mie melodia ei cu Justin. And that should suck, doar ca nu suck, pentru ca it happens. Dar o ascult la casti hatz, ce afacere am facut, o ascult la casti si o cant numai cand sunt singura in casa, gandindu-ma la cum sun eu oare si exersandu-mi trilulile, ca eu cant din suflet, nu degeaba. Adica vreau sa zic ca eu cand sunt singura acasa, ma transform in Rihanna wannabe. Si ma gandesc ca e patetic, da’ vine refrenu’ fix cand ma gandesc mai intens si atunci uit ca sunt patetica si ma apuc iar de cantat. Si m-am uitat in lista mea de melodii, cautand altceva, care e de ascultat, numa’ ca clicku’ s-a dus tot pe Rihanna, caci je, cand fac o fixatie, o fac cu simt de raspundere. Acum ca am marturisit, ar trebui sa ma simt mai bine nu, I’ve come clean, asa ca sunt libera sa imi asum ce ascult.

Later edit: Ziua, toata ziua ma gandesc sa nu ma mai gandesc. Si cu cat ma gandesc mai tare sa nu ma gandesc, cu atat ma gandesc si mai mult la ceea ce nu vreau sa ma gandesc. Si daca ziua ma pot gandi, ei bine noaptea, noaptea e doar a lui. si imi place mie mereu sa zic (tot de la o melodie de pustoaice vine) I’m missing  like candy. Nu mi-a fost niciodata dor de vreo bomboana sau vreo acadea, dar suna dragut, iepureste asa, candy? Te prinde parca, parca..nu?

M-am intors alaltaieri de prin Austria/Elvetia, iar cand am ajuns in Gara de Nord, mi-am dorit doar atat: sa-l intreb pe domnul Vlahuta, cu respect, da’ mata ai vazut tara asta inainte ca sa scrii atatea cuvinte frumoase despre ea? Si daca ai vazut-o, pot sa te intreb daca este cumva si singura pe care ai vazut-o? Ca daca n-ai avut mata termen de comparatie, mai treaca mearga, dar daca ai avut, sa-mi fie cu iertare, unde e bre asa de pitoreasca Romania?

Cum scria si Suzi, care abia a venit din Amsterdam, nu vreau sa fiu io romanu’ de ii pute de Romania, dupa ce a stat doua luni in Italia, come si dice, de ii zice pintrinjel si in italiana si in romana, da’ m-a lovit Bucurestiu’ fix in plex ieri noapte. Si iar imi vine sa emigrez la vreo scoala erudita de prin Anglia, de unde sa ma metamorfozez intr-o lady organizato-punctualo-responsabila peste noapte, de parca ma vad din nou la 14 ani (am 24, by the way), toata o pupa gata sa devina fluture.

iar cacomparatie: