Stand2Still

Recunosc ca am picat in mrejele sexualitatii de mica. Ca si in sofat, sunt oameni care au latura sexuala complicata, “perversa” (dupa cum sunt catalogati inca in sec XXI practicantii sexului oral). La polul opus sunt misionarii, care nu “sofeaza” din placere, ci pentru indeplinirea scopului imediat, pentru a putea parca linistiti pe marginea patului conjugal, datoria de cuplu fiind dusa la bun sfarsit.

Eu am explorat ce se intampla acolo jos de pe la 10 ani. Stiam ca nu e voie. Ca e gresit sa te privesti, sa pui mana, sa recunosti ca ai fofoloanca/pasarica sau alte apelative idioate, a caror simpla mentionare era pedepsita drastic. Primul “cocosel” l-am vazut in revista Bravo, si am fost socata ca si ei au par. Apoi am descoperit ca , daca ma uit pe M6, la Electric Blue si strang tare tare picioarele incrucisate se intampla ceva..Si de aici, sa te tii! Am inceput sa mananc pe paine orice aluzie sexuala. A inceput o cautare a eului meu erotic, cautare ce sper din tot sufletul ca nu se va incheia niciodata.

Era atat de rau sa te bucuri ca poti sa simti placere si nu doar reproducere mecanica, incat imi pusesem semn la doua fragmente dintr-un roman de Sandra Brown (al carui nume nu-l mai retin si nici nu conteaza de fapt), si ma masturbam frenetic citind cum ii da unu’ unei tanti ciorapii jos inceeeeeet si ii saruta muuuuuntele, tot inceeeet, si apoi o mangaie in locul acela umed si eu as fi urlat ca se cheama p***a, numai ca nu puteam, caci riscam sa ma auda careva cum urlu si sa intre toata lumea in panica, din cauza ca Mateea stie ce inseamna sa te bucuri ca esti fiinta vertebrata sexuata si cu constinta acestei realitati. Si atunci ma multumeam cu acele siropuri, cand eu mi-as fi dorit de fapt sa spuna careva lucrurilor pe nume odata, ca sa pot si eu sa ma lamuresc ce cum, unde intra, ce iese si ce rezulta din asta.

Am crescut , am trecut prin etapa filmelor porno gasite pe la maica-mea pe dulap (aha!! Deci si ea face si ea se uita, dar la ea e bine si la mine nu) si am inceput sa am bani de cheltuiala. Imi amintesc ca acum un targ de carte la Romexpo de unde mi-am luat o carticica din vaga colectie erotica prezenta acolo. Una chinezeasca, o aberatie incredibila despre o femeie care, care ce facea, ca nu stiu cum sa-i zic (si-o tragea, facea sex, facea dragoste, intretinea relatii sexuale..?) cu sotul ei, pana cand la un moment dat intr-un exces de sex anal, si-a intors intestinele afara, iar sotul I le-a bagat la loc, in fine o dementa greu de digerat ce mi-a taiat pofta de literatura de gen subit. Dar curiozitatea a ramas vie. Si asa am dat de Marchizul de Sade, dragul de el, bolnav, sfidand patologicul, grotesc, dar impacat cu el, testand granite, venerand omul pe principiul “te iubesc de-mi vine sa te omor”. Si atunci am inceput sa ma masturbez imaginandu-ma chinuita, de un batran libidinos care imi vorbeste ca Andrei Gheorghe, in timp ce eu pluteam in deriva consumandu-mi inocenta in cel mai murdar mod imaginabil de mine la ora aia.

Cata literatura erotica sa fi citit…? Cata mi-a fost la indemana, prea putina se pare. Multa vreme s-a redus la publicatii erotice, citite la adapostul obscuritatii, pe sub cearceafuri noaptea. Apoi, minunea www. Tone de literatura erotica amatoare. Cata vrei, categorisita, dupa chef si pofte, dupa vremea de afara, dupa inclinatii, dupa ce te gandesti sau nu te gandesti. M-a prins vreun an cred. Print dupa print (caci dial-up-ul facea mari figuri pe atunci) treceau zile din timpul meu, zile in care eu cresteam. Si am inceput sa ma plictisesc si de astea. Triste, prost scrise, uneori imi venea sa le scriu eu, ca sa le citesc tot eu, ca sa ma atinga acolo unde mi-as fi dorit..tot eu, evident. Noroc cu lenea asta. Si cu penibilul de situatii. Cand imi vedeam propriile ganduri obscene pe monitor, nu-mi ajungeau degetele sa dau delete, urmarea fiind lungi procese de constinta cu martori si juriu, in care eu ma gandeam daca o fi corect si sanatos ca din mainile mele sa iasa la iveala, asa, de buna voie, ganduri si dorinte ascunse, pe care doua milenii de crestinism, plus alte dogme apendice s-au chinuit atat sa le ingroape. Da’ de ce sa ma supun eu la asa ceva pana la urma? Cand sunt atatia altii care sa o faca pentru mine, si inca mult mai bine decat mine?

Sexualitatea la rang de arta nu m-a atras in mod deosebit ca si arta in sine, ca si literatura de gen. Insa m-a prins intr-un mod pervers. Uneori m-a umplut de sila, alteori mi-a facut pielea de gaina, de cele mai multe ori m-a amuzat, alteori m-am infiorat cand imi dadeam seama ca Marchizul de Sade ma excita (si iata cum ma dau de gol mentionandu-l pentru a doua oara, calcand in picioare legea impartialitatii). Dar nu m-a lasat niciodata fara reactie. Si am vazut-o nu ca arta ci ca refulare. Eu am sustinut, si sustin in continuare, ca pe geniile cu viata sociala activa, normala si sanatoasa, orice ar insemna asta intr-un sistem universal acceptat, le poti numara pe degetele de la o mana (extrapolati va rog) si aici ma refer la socializarea in special cu sexul opus. Si am vazut aceste scireri ca pe niste refulari ale unor oameni frustrati de limite. Plecand de la aceasta premisa, le-am citit cu convingerea ca ele nu s-au intamplat decat in imaginarul ajuns la limita siceritatii, cat de sinceritate poate fi ea avand in vedere ca un om care scrie, scrie mereu cu constinta faptului ca va fi citit. Asa ca, mai pe sleau sau mai cu perdea, marii clasici literari, au dat frau liber condeiului.

Dar nu cititi daca va asteptati, ca si mine in prima faza, sa cititi pornografie, sa gasiti material de senzatii tari. Va scutesc eu de oboseala. O sa vedeti din cand in cand cate o “pula”, scrisa negru pe alb, dar nu o sa se excite nimeni ca la ultimul film al lui Jenna Jameson, asta cu siguranta. Cititi aceasta antologie ca pe o introducere in psihologia sexuala. Ca pe o traducere a frustrarilor unor genii limitate, anacronice, ale caror lucrari de gen, au circulat clandestin si au fost facute publice abia post mortem. Cititi-o gandindu-va ca 80% din ce au scris ei nu s-a intamplat de fapt. Ca acolo se gaseste ceea ce oamenii care au orientat istoria literaturii si-ar fi dorit sa faca si nu au putut. In aceste scrieri, acuplarea este lucrul care conteaza cel mai putin. Variatia de situatii este ce ar trebui sa va prinda ochiul. Eu una m-am certat cu mine vreo doua zile, scriind si stergand iarasi, si iarasi scriind, incercand sa-mi dau seama cat din ce am simtit eu ar trebui sa las sa ajunga pe pagina blank.

Cel mai tare ne-am certat noi doua din cauza cenzurii. Educata, vroia sa scrie literar. Sa dea exemple, sa arate ca ea stie despre ce vorbeste. Sa spuna despre sexul rural al lui Creanga, sau despre asemanarea lui Twain (1601), cu basmele romanesti, care vad in flatulenta ceva magic, nobil, ( vezi motivul lui Fat Frumos facut de catre zmeu odata cu vantul, basm popular la indemana oricui). Sau poate despre inclinatia tuturor de a desacraliza forurile vremurilor, exemple de castitate (regine, calugari, fecioare, preoti) si a le aduce, prin erotism, de multe ori grotesc, la un nivel uniform, in care nimeni nu e mai presus sau mai prejos decat ceilalti, toti fiind vulnerabili in fata propriei sexualitati.

Pe partea cealalta, needucata, din mine, aia care se pare ca da drumul la tot ce ii trece prin cap sa ii si iasa pe gura, m-a inghiontit pana cand m-am saturat de ea. Deci nu cititi antologii erotice daca sunteti “soferi misionari” in cautarea unui material de laba. Nu ai cum sa ti-o faci citind asta. Poti sa-ti faci o laba psihica, eventual. Dar laba psihica necesita disponibilitate, timp si rabdare. Daca ai timp sa te contrazici cu tine, sa-ti tragi doua peste ochi cand te furnica gerontofilia, pedofilia sau homosexualitatea pe sira spinarii, atunci rezerva-ti doua saptamani, scormoneste, fa legaturi de la Oedip, pana la Bruckner, trimiteri la social, paralele intre trecut si prezent si fa o laba psihologica ca la carte. Mai ales daca esti femeie, satula de siropuri si de lumini de lumanare combinate artistic cu petale de trandafiri sau de sfaturi “strengaresti”, despre cum sa iti exciti partenerul bagandu-I un deget in fund in timp ce mergeti pe strada (articol citit de mine intr-o oarecare publicatie), bucura-te ca ai voie sa citesti lucruri murdare si sa te bucuri de ele, ca doar citesti un clasic, nu?